Am atâtea  să-ți spun…

Da, am multe de spus...însă mi-e teamă că nu voi fi auzită ...

Fiindcă fiecare cuvânt  pe care aș vrea să ți-l rostec ascunde o mulțime de trăiri, de remușcări, de vise sau mai degrabă de iluzii. De aceea aș vrea să fiu ascultată, să fiu înțeleasă. Prin ale mele  „mărturii”  nu caut să cerșesc milă sau dragoste! Și chiar nu contează ce va fi după.
 Eu doar vreau să știu că tu știi!!!
Mult timp m-am hrănit cu amintiri, cu regrete și au fost momente când te uram de-a dreptul pentru fiecare noapte când nu puteam să adorm din cauza frământărilor care îmi dădeau impresia că rup câte o bucățică din mine de fiecare dată când în gând îți strigam numele...Da, au fost și așa umbre peste mine...
Mă uram că TU erai mereu ultimul gând înainte de somn și primul dimineața și eu nu puteam schimba nimic pentru că era peste putință.
Mai apoi am încercat să evadez din închisoarea asta. Am început să mă las „furată” de alte suflete…credeam ca ele vor reuși să mă vindece…credeam!
La început în fiice făptură căutam disperată asemănarea ta și adesea rămâneam dezamăgită de căutările mele. După care am decis să uit din răsputeri tot. La fel soluția era „altcineva”. De data asta nu te mai căutam în acei Ei.  Și..oricum nimic nu mergea! De fiecare dată am rămas tot de unde am pornit. Totul era bine până la apariția unor mici greșeli...cărora le-am permis să strice toate treptele, pe care cu greu m-am decis să le ridic! Nu știu care a fost cauza, dar într-un anumit timp am început să am frică de a mai încerca ceva…nu credeam că aș mai rezista o cădere.
 Așa că am devenit  mai rece și mai indiferentă.  Am început a purta măști pentru a nu mi se observa adevărata față  obosită de atâtea așteptări.

Ah da! Poate totul ar fi fost altfel dacă o dată ce-ai renunțat să fi fost așa rămas pentru totdeauna, însă tu ai preferat să te joci…să vii și să pleci de parcă nu s-a petrecut nimic, de parcă eu nu am fost nimic, de parcă niciodata nu mi-ai spus că mă iubești! Da. Aici e și vina mea. Că am permis asta! Dar eu eram o copilă care avea nevoie de tine, care te aștepta mereu și pentru care erai și încă mai ești TOTUL, cu toate că mi-e greu să recunosc.

                 …și asta nu-i tot…!